Am avut azi ocazia să ascult pe drum câteva melodii de pe noul album al grupului folk Plus Noi, Demidulce, album ce e aproape gata, iar în curând va fi lansat. Ce poate fi mai fain decât niște chitare care sună numa’ bine, câteva voci cu care te-ai obișnuit și care te surprind totuși, niște versuri pe care le-ai vrea agățate undeva să le sorbi tot timpul, adunate toate în niște cântări ce te îndrumă?
Albumul ăsta e siropos de dulce, mai că nu i-aș zice demi. Dar azi, cu un ochi scăldat pe geam, celălat închis de soare și somn, urechile ciulite, am simțit și bucata asta.
Parcă un Eddie Vedder m-ar fi însoțit. Așa văd eu albumul ăsta, fără a exagera, dar plină de subiectivism, un Into the Wild mioritic. Melodii de dragoste, cântări despre munte, piese fără final, unele zburdalnice ce o să te inunde în hohote când te aștepți mai puțin și preferatele mele, cele pentru oamenii de pe drum, călători, ființe ca mine, atinse de sindromul omului cu rucsac.
Aștept cu nerăbdare niște versuri în care m-am prea regăsit, ca să le postez aici.
LE:
Duc saci de ganduri in spinare
Duc mari baloturi de taceri
Duc tone-ntregi de renuntare
Si lazi umplute cu pareri
Eu am un drum si am o tinta
Aveam bilet la clasa-ntai
Aveam o mana care-alinta
Si-un glas care-mi spunea ramai…
Și mai aștept să le redevin fotograf, că am luat o pauză cam lungă. Să sun lumea de la concertele lor și să-mi caut palmele pentru aplauze. Tare sunt mândră de băieții ăștia și mi-e puțin teamă ca unele piedici paterne sau ușoare tente de nepăsare îi vor atinge. Dar cred că după lansarea celui de-al doilea album și o promovare pe merit, își vor da seama cât de important e să continue. Sunt mai mult de patru suflete și mult mai mulți prieteni în acest proiect.
Coperta albumului a fost realizată de Carmen Nichimiș (e doar o variantă, sunt încă dezbateri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu