Ropote de aplauze!

-mini-cronică a recitalului susținut de Plus Noi în cadrul Festivalului de Folk Ziua de mâine de la Alba Iulia.

Au în spate ani de antrenament în fața focului de tabără. Mai au, tot în spate, dar și față-stânga-dreapta, o poveste despre prieteni. Așa s-au copt cei care și-au lansat anul trecut în cadrul aceluiași festival, cântecele crude.

Că au o sensibilitate aparte nu e suficient de zis când vrei să explici ce e cu Plus Noi. Că sunt altfel au dovedit-o de zeci de ori înainte. Prietenii lor, prietenii prietenilor lor, alți apropiați - știu toți ce e cu adăugirea asta în pânzele muzicii folk. Vineri seara au mai aflat încă vreo 600 de oameni. Plus Noi a ridicat în picioare întreaga sală a Casei de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia. Am auzit, într-adevăr, ropote de aplauze!

Băieții au început ușor timid, au foșnit tomnatic, apoi s-au încâlcit în monologuri și balade aiurea. Au sensibilizat și încălzit publicul prin glume firave și cântece crude de iubire și munte. Iar când poetul formației și-a recitat certitudinea, sala și-a blocat zâmbetul pe fața obosită, venită să zacă multe ore-n folk, iar orice reacție s-a transformat în bătăi ritmate de palme.

Cu un început plin de emoție și izbucniri haioase pe parcurs, grupul folk s-a axat pe rețeta - probabil neinventată și nici intenționată - înmoaie publicul, apoi încinge-l! Nu vreau să stric surpriza celor care așteaptă cu nerăbdare al doilea album, dar câteva melodii au surprins prea plăcut publicul și l-a convins să-i cheme pe băieți la bis. Dacă prietenilor trupei le-a dat o lacrimă, ceilalți sigur și-ar mai fi dorit cel puțin încă o pereche de palme. Efectul Plus Noi nu e o glumă.

Și pentru că în ultima vreme i-am ascultat mai mult live decât mp3, am să caut cântecele crude, am să suflu praful de pe cd-ul vechi care-ar pofti ceva demidulce și-am să retrăiesc ce simt cei care au pus mâna pe album și urechea pe Plus Noi abia de vineri încoace.